De ce votul obligatoriu?

dece.jpgÎntr-un stat democratic suveranitatea poporului este exercitată prin vot. Cetăţeanul are dreptul să-şi aleagă reprezentanţii care să cârmuiască după un model general acceptat şi reciproc avantajos. Prin vot, cetăţeanul îşi exprimă acordul sau dezacordul faţă de un mod de a face politică. Atunci când cetăţenii sunt nemulţumiti de politicieni soluţia nu o reprezintă absenteismul, ci sancţionarea lor prin vot!

Nu sunt un susţinător aprioric al votului obligatoriu, dar sunt un susţinător al ideii că democraţia se bazează pe reguli care ordonează un stat. Regula care creează conduita, norma se impune de cele mai multe ori prin „obligativitate”, generată de texte de legi.

Mulţi adversari ai votului obligatoriu spun că votul e un drept care nu poate fi îngrădit. Eu cred că votul e un drept şi, în acelaşi timp, o obligaţie cetăţenească. Drept urmare, cei care impută votului obligatoriu faptul că ar fi antidemocratic simplifică lucrurile într-o manieră ‚anarhică”, aş spune.
Criticii votului obligatoriu spun că nu merg la vot pentru că nu au cu cine să voteze şi că votul obligatoriu nu schimbă calitatea clasei politice. Poate fi adevărat, dar, în mod cert, absenteismul nu va determina nicio îmbunătăţire a clasei politice. Simpla nemulţumire şi chiar dezgustul faţă de politică şi politicieni nu o să ajute pe nimeni. O implicare civică masivă poate face însă ceva în acest sens.

Tot mai puţini cetăţeni sunt interesaţi de mecanismele democratice pe care le au la îndemână pentru a-şi exercita puterea. Primul efect este acela că cei care ne conduc sunt tot mai puţin controlaţi de către cetăţeni. Politicienii devin astfel o castă aparte, cu interese proprii şi mijloace specifice pentru atingerea lor.

Neimplicându-ne în viaţa politică, neparticipând la vot şi refuzând să ne folosim de armele pe care democraţia ni le pune la îndemână lăsăm partidele şi oamenii lor să îşi vadă de treabă, acea treabă care ne-a adus la dezgust.

Mai mult decât să impun votul obligatoriu, mi-aş dori să reuşesc să generez acea dezbatere care să îi facă pe cât mai mulţi cetăţeni să reflecteze asupra necesităţii exercitării votului. Clasa politica nu se va reforma de la sine. Dacă trăim cu speranţa că politicienii se vor sensibiliza în faţa absenteismului şi că această atitudine non-combativă îi va face să genereze o adevărată reformă, atunci sunt şanse puţine să aducem în faţa acei politicieni care să merite dreptul de a ne guverna. Singurii care pot determina prin acţiunea lor îmbunătăţirea clasei politice sunt cetăţenii, iar un prim pas este votul!

Votul obligatoriu este o soluţie de combatere a pasivităţii cetăţenilor.
Votul obligatoriu are un caracter formativ, cetăţeanul fiind mai tentant să se informeze cu privire la procesul electoral, iar politicienii vor fi nevoiţi să schimbe strategia de campanie a „sacoşei”.

Politicianul mobilizează cel mai uşor o comunitate uşor de manipulat, acea comunitate care se lasă convinsă de sacoşa. Absenteismul favorizează exact clasa politica dornică să îşi conserve acest electorat şi să câştige puterea în afara proiectelor şi dezbaterilor reale. Dezamăgirea cetăţeanului se transformă în amăgirea de a crede ca prin neprezentarea la vot politicianul se va simţi lezat. Din contră! Politicianul va gusta din dezgustul populaţiei şi îşi va declara dreptul de a ne conduce în ciuda unui procent jenant de mic al votanţilor care îşi exprimă opţiunile. Politicienii sunt primii care glorifică în surdină absenteismul.
Cu cât vor veni mai mulţi cetăţeni la vot, cu cât numărul celor care se vor interesa de procesul electoral, de calitatea partidelor şi a candidaţilor propuşi, cu atât politicienii vor fi obligaţi să ne ia în serios şi să nu ne trateze ca pe nişte asistaţi sociali.  

Poate că votul obligatoriu nu pare cea mai bună soluţie, dar absenteismul cu siguranţă este cea mai proastă soluţie pentru a îndrepta o clasă politică care provoacă lehamitea care a cuprins la ultimele alegeri, din iunie 2009, peste 70 % din populaţia cu drept de vot.